Rugăciune de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin
Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului
Dumnezeule, curățește-mă pe mine păcătosul
Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, mântuiește-mă
Fără de număr am greșit, Doamne, iartă-mă
Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii Tale.
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin
_________________________________________________________________
Seară de toamnă, invitaţie la meditaţie cu o poezie profundă
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară.
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină.
Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au perit în zare.
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină, nuntă leac,
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin.
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină Logos Sfânt.
Lumină lină – Ioan Alexandru
